Cesiunea de creanță – Tot ce trebuie să știi

Ce inseamnă creanță?

La întrebarea „ce sunt creanțele?” se poate răspunde din două perspective:

• Dacă privim din punctul de vedere al celui care oferă, o creanță reprezintă dreptul juridic al unui furnizor de bunuri/servicii sau al celui care a acordat un împrumut de a încasa contravaloarea acestora sau suma care i se datorează.
• Din perspectiva celui care a beneficiat de un împrumut ori achiziționat un bun/serviciu, o creanță reprezintă obligația de a plăti suma de bani aferentă, la un anumit termen, conform condițiilor contractuale stabilite.

Dacă ne referim la creanțele unei companii, ele semnifică sumele de bani ori drepturile legale agreate prin contract, pe care trebuie să le primească la scadență de la parteneri, personae fizice sau juridice. 

Legea cesiunii de creanță este chiar Codul Civil, aici regăsindu-se toate reglementările necesare.

 

La ce folosește creanța?

Creanțele fac parte din activul unei companii și se înregistrează în contabilitate în funcție de facturile emise și de alte documente ce indică sumele ce trebuiesc plătite către companie. Ele sunt considerate ca estimări privind încasările, având în vedere că nu există realmente în contul bancar sau în casă.

Rolul lor principal este acela de a demonstra existența unor venituri care urmează a fi încasate de către companie, în vederea acoperirii cheltuielilor efectuate de aceasta. Pentru a exista un cash-flow pozitiv este important ca valoarea creanțelor să fie mai mare decât cea a datoriilor.

De asemenea, este important să se țină cont de evaluarea creanțelor deoarece, dacă nivelul acestora crește constant, poate fi deoarece volumul vânzărilor a crescut însă este posibil să existe și un decalaj în cazul fluxului de numerar (ca urmare a depășirii termenilor de plată Steaua acordării unor termene de plată mult prea mari). Multe companii realizează o evidență a creanțelor în funcție de termenele de plată astfel încât să poată urmări încasarea acestora la termen.

 

Ce înseamnă cesiune de creanță?

Cesiunea de creanță reprezintă acel contract prin intermediul căruia un creditor încredințează, din inițiativă proprie, cu titlul oneros sau gratuit, drepturile asupra unei creanțe către o persoană terță. Există trei părți implicate într-un proces de cesiune de creanță:

Creditor cedent

Acesta este reprezentat de persoana care urmează să încaseze creanța și care dorește să înstrăineze acest drept.

Cesionar

Este persoana care urmează să încaseze creanța în numele creditorului, devenind ea însăși creditor în urma achiziției creanței.

Debitor cedat

În urma procesului de cesiune de creanță, persoana care trebuie să achite creanța devine debitor cedat.

Prin urmare, părțile unui contract de cesiune de creanță sunt cedentul și cesionarul. Debitorul cedat este considerat terț.

 

Tipuri de cesiuni de creanță

Există mai multe tipuri de cesiuni de creanță:

Cesiune parțială

În acest caz, creanța poate fi cesionată pe părți. Este important de menționat faptul că, o creanță care are ca obiect o altă prestație, nu poate fi cedată în parte decât în cazul în care obligația este divizibilă. De asemenea, cesiunea nu poate să facă ca aceasta să devină mult mai costisitoare pentru debitor

Cesiuni successive

În contextul în care cedentul predă aceeași creanță către mai mulți cesionari consecutivi, debitorul își îndeplinește obligația în momentul în care realizează plata în baza cesiunii communicate prima dată și a acceptului scris cu dată certă.

Cu titlu gratuit

În situația în care cesiunea se face cu titlu gratuit, aceasta trebuie să respecte atât regulile contractului de donație, cât și forma autentică obligatorie pentru valabilitatea contractului.

Cu titlul oneros

Dacă cesiunea se face cu titlul oneros, contractul de cesiune se va completa cu prevederile contractului de vânzare.

 

Când se face și ce conține o cesiune de creanță?

În raport cu momentul cedării creanțelor către terți, acest process se poate face astfel:

• Cu titlu oneros, în momentul în care facturile au depășit termenul de plată iar șansele de a obține respectivele sume sunt foarte reduse.
• Cu titlu gratuit, pentru a achita cheltuielile în contextul în care creanțele nu au atins termenul de plată.

 

Ce conține cesiunea de creanță?

În momentul cesiunii unei creanțe, se realizează un contract care trebuie să includă următoarele aspect:

• Valoarea cesiunii;
• Prețul nominal al creanțelor cesionate;
• Data scadentă.

 

Criterii impuse de cesiunea de creanță

Dincolo de aspectele generale specifice oricărui tip de contract, există și anumite criterii impuse de cesiunea de creanță:

• Cu excepția salariului, pensiei de întreținere și a altor creanțe personale, orice tip de creanță poate face obiectul unei cesiuni;
• Debitorul este anunțat cu privire la faptul că, în urma cesiunii, va exista un nou creditor și anumite clauze aferente;
• Acceptarea cesiunii de către debitor se face printr-un document scris, original.

Cesiunea de contract vs. cesiunea de creanță – Care este diferența?

Cesiunea de contract reprezintă acel contract prin care o parte a unui contract își substituie un terț cu acordul cocontractantului cedat. Această definiție subliniază principalele caracteristici:

• cesiunea de contract este, în sine, un contract;
• obiectul său este reprezentat de substituirea unui terț în poziția contractuală a accidentului, cu consecință transmiterii tuturor drepturilor și obligațiilor aferente);
• este necesar acordul cocontractantului cedat.

Prin urmare, cesiunea de contract nu reprezintă suma unei cesiuni de creanță și a unei preluări de datorie ci constă în substituirea unui terț în cadrul unei poziții contractuale. Aceasta este reglementată de Noul Cod Civil.

De asemenea, spre deosebire de cesiunea de creanță, cesiunea de contract transmite contractul în ansamblul său, cu drepturile și obligațiile aferente, în stadiul de executare existent la data cesiunii. Altfel, cedentul transferă cesionarului contractul încheiat cu semnatarul inițial.

 

Aspecte legislative – Ce spune Codul Civil despre cesiunea de creanță?

Ce creante nu pot fi cesionate?

Conform Art. 1569 din Noul Cod Civil, următoarele creanțe nu pot fi cedate:

• cele care sunt declarate netransmisibile de către lege;
• cele care au ca obiect o altă prestație decât plata unei sume de bani – acestea pot fi cedate numai dacă gestiunea nu face ca obligația să fie în mod substanțial mai oneroasă;
• cele din cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal, Indiferent dacă transmisiunea este realizată între persoane fizice sau între persoane juridice – se aplică dispozițiile privind vânzarea unei moșteniri sau ale de organizării persoane juridice;
• titlurile de valoare și alte instrumente financiare;
• cele care nu fac obiectul unei clauze de inalienabilitate.

Care sunt drepturile care se transferă?

Următoarele drepturi de creanță se transferă cesionarului:

• toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată;
• drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.

Este de menționat faptul că, cedentul nu poate să predea cesionarului, fără acordul constituitorului, posesia bunului luat în gaj. În situația în care constituitorul nu este de acord, bunul gajat rămâne în custodia cedentului.

 

Debitorul se poate opune cesiunii de creanță?

Creanța poate fi cesionată printr-o simplă convenție a cendentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului. Prin urmare, nu este necesar consimțământul debitorului în cazul gestiunii de creanță, cu excepția situațiilor în care creanța este legată de persoana creditorului (intuit personae).

 

Comunicarea cesiunii de creanță

Debitorul are obligația de a plăti cesionarului din momentul în care:

• acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;
• primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau în format electronic, în cadrul căruia:
  • este specificată identitatea gestionarului;
  • se identifică, în mod rezonabil, creanța cedată;
  • I se solicită debitorului să plătească cesionarului.

Dacă este vorba despre o cesiune parțială, în comunicarea cesiunii de creanță trebuie să se specifice întinderea cesiunii.

Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul își îndeplinește obligația numai plătind cedentului. 

Este important de menționat faptul că, în situația în care vorbim despre o notificare cesiune de creanță făcută de cesionar, debitorul are dreptul să îi solicite acestuia să prezinte dovada scrisă a cesiunii. Până în momentul primirii dovezii, el poate să suspende plata.

Nu în ultimul rând, comunicarea cesiunii nu produce efecte decât atunci când dovada scrisă a cesiunii este comunicată debitorului. Altfel spus, lipsa notificării cesiunii de creanță generează lipsa opozabilității cesiunii și afectează exigibilitatea creanței.

 

Efectele cesiunii

Efectele cesiunii de creanță între cedent și cesionar

O cesiune de creanță produce efecte între cedent și cesionar. Cesionarul are dreptul de a pretinde tot ceea ce primește cedentul de la debitor, chiar și în situația în care cesiunea nu a fost încă făcută opozabilă debitorului. Prin urmare, încă din momentul în care a fost încheiată cesiunea, cesionarul poate să realizeze acte de conservare în raport cu dreptul cedat, chiar înainte de notificarea debitorului. 

În practică, atât dobânzile cât și orice alte tipuri de venituri aferente creanței, care au devenit scadente dar nu au fost încă primate decedent, îi revin cesionarului de la data realizării cesiunii.  Totuși, părțile au posibilitatea de a stabili și alte prevederi în contractul de cesiune.

În cazul în care există costuri suplimentare ca urmare a cesiunii, debitorul are dreptul de a fi despăgubit de către cedent și cesionar, putând solicita de la aceștia restituirea lor (de exemplu, cheltuieli notariale).

 

Efectele cesiunii de creanță între cesionar și debitorul cedat

Debitorul îi poate opune cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. În acest mod, el are posibilitatea de a opune plata făcută cedentului înainte ca sesiunea să îi fi devenit opozabilă, indiferent dacă are sau nu cunoștință de existența altor cesiuni, precum și de orice altă clauză de stingere a obligațiilor ce a apărut înainte de acel moment.

În plus, debitorul are dreptul de a o pune cesionarului plata pe care a făcut-o, el însuși sau fideiușorul său, cu bună credință unui creditor aparent, chiar dacă au fost îndeplinite formalitățile solicitate de lege pentru a face opozabilă cesiunea debitorului și terților. 

Totuși, dacă vorbim despre o situație în care cesiunea a devenit opozabilă prin acceptare, printr-un înscris cu dată certă, debitorul cedat nu mai beneficiază de dreptul de a o.pune cesionarului compensația pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul. Acest drept rămâne valabil numai în contextul în care cesiunea a fost comunicată în scris debitorului cedat.